Iar articolul de azi va fi despre puterea optimismului.
Toata saptamana am fost inconjurata de oameni negativisti,oameni care isi induceau,pur si simplu,ganduri negative.
Eu,ex-negativista,simt cum imi creste tensiunea atunci cand aud chestii de genul:
"Pfff,o sa fie o zi atat de naspa azi"
"Doamne,am invatat toata noaptea...dar oricum i-au nota mica"
"Nu pot fi optimist,am negativismul in sange"
Imi vine pur si simplu sa ma dau cu capul de un perete.De ce?Pentru ca,atunci cand tu esti pozitiv,iar cineva din jur isi imprastie aura neagra asupra ta,simti ca nu mai faci fata.Mai ales cand e vorba de o persoana draga,si vezi,ca oricat de mult ai incerca sa ii arati ca daca esti optimist,te ajuta mai mult in viata,el o tine tot pe al lui,ca si cum ar avea o boala incurabila sau ceva de genul.O iei pur si simplu razna..Oricum,m-am calmat la timp,nu am facut nicio victima,pentru ca,dupa cum spun expertii din psihologie
"Daca tie ti se pare ceva usor,asta nu inseamna ca si celui de langa tine ii se va parea la fel'
Deci,daca mie mi-a fost usor sa trec peste gandurile negre si sa devin un om pozitiv,care incearca sa traiasca in prezent,asta nu inseamna ca prin niste vorbe bune si un zanbet pana la urechi am sa-i conving si pe altii...mai ales daca ei nu renunta la ideile lor.
By the way,in pauza mare,care la noi tine cam...20 de minute,ne-am adunat mai multi in jurul unor banci,iar eu am profitat de ocazie si le-am spus povestea celui mai optimist om din lume,sperand ca le va da ceva de gandit.
Siiii,de ce sa nu o impartasesc si cu voi nu?
Asa ca,sa incepem:
Traia o data,un om extrem de optimist.Oricui ii facea placere sa stea cu el.De ce?Pentru ca stia sa se faca placut,avea mereu o vorba buna pentru fiecare,iar atunci cand cineva avea necazuri,el vedea partea pozitiva a lucrurilor.
Cu toate astea,multi se intrebau:
"Cum se poate sa fii asa de optimist?Nu pot sa inteleg cum de esti asa zilnic"
Iar atunci el le-a raspuns:
"In fiecare dimineata cand ma trezesc,stiu ca am doua optiuni:sa fiu binedispus sau sa nu fiu binedispus.Eu aleg sa fiu binedispus.Cand am parte de esecuri am de ales intre a fi victima sau pot sa aleg sa invat ceva din asta.Eu aleg sa invat.Cand cineva are o zi proasta si vine ,la mine,sa se descarce,eu am de ales intre a-l asculta sau il pot ajuta sa vada latura pozitiva a vietii.Eu aleg intotdeauna partea buna a vietii"
L-au ascultat uimiti,insa unul dintre ei a spus:
"Dar nu este intotdeauna atat de usor"
" Ba da,este",a raspuns barbatul,zambind
"Intreaga viata este o paleta de optiuni.Cand indepartezi din viata ta tot ceea ce nu conteaza cu adevarat,totul devine o chestiune de optiuni.Depinde de tine cum alegi sa reactionezi la diverse situatii,tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata.
Pana la sfarsit,tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata"
Dupa ceva timp, majoritatea au piedut legatura cu el,caci acesta isi schimbase locul de munca.
Cel care considera la un moment dat,ca nu e usor sa fii optimist in fiecare zi,ajunsese sa mediteze asupra cuvintelor spuse de el,atunci cand opta pentru ceva in viata.
La un moment dat,optimistul,avusese un accident la locul de munca.Cazuse de la 18 metri inaltime,iar dupa o operatie de 8 ore si o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate.Unul dintre fostii colegi de munca,venise la el,sa-l viziteze,si sa vada,daca si acum mai este la fel de pozitiv.
Acesta ,insa,la intampinat zambind si foarte amuzat de situatie,l-a intrebat daca nu vrea sa-i vada cicatricile.
Omul,mirat de atitudinea barbatului,la intrebat:
"Cum poti fi oprimist,dupa tot ce ti s-a intamplat?"
"In timp ce cadeam primul lucru care mi-a venit in minte a fost copilul meu.Apoi in timp ce zaceam pe pamant,am zis ca am de ales intre a trai si a muri.Eu ma ales sa traiesc."
"Dar nu ti-a fost frica?"
"Sincer,atunci cand am ajuns la spial,si am vazut cum ma priveau doctorii si asistentele,mi-a fost frica,pentru ca ma priveau ca pe un om care nu mai are nicio sansa,ca pe un om mort.Apoi,unul dintre asistenti m-a intrebat daca am alergie la ceva,iar eu am strigat tare ca Da.Cand privirile celor din jur au fost atintite asupra mea am zis:sunt alergic la gravitatie,iar asta i-a amuzat teribil.M-am uitat la ei si le-am spus:acum operati-ma ca pe un om viu,nu ca pe unul care e deja mort"
Omul a ramas inmarmurit,iar aceste vorbe l-au facut sa priveasca viata dintr-o alta perspectiva,una mai buna.
Bun,sincer nu stiu daca aceasta mica povestioara este adevarata sau nu,pentru ca si eu am auzit-o la randul meu,de la cineva,dar sunt sigura ca astffel de oameni exista si ca ne pot da lectii de viata importante.
Dupa ce am terminat de povestit,am putut zari un suras pe chipul colegilor mei,iar pana s-au terminat orele,pot spune ca au fost mai pozititvi.
Siii ca prin minune soarele rasarise....
Mai,minunile se intampla,trebuie doar sa credem in ele:P
Sper ca aceasta poveste v-a dat si voua ceva de gandit.Viata e asa cum ne-o facem noi:cu bune cu rele,toate fac parte din viata noastra,din noi.Daca nu am avea probleme,am considera ca Dumnezeu a uitat de noi,daca nu am avea esecuri,ar insemna ca nu am incercat niciodata nimic nou,daca nu am avea bucurii,ar inseamna ca pur si simplu nu stim sa ne traim viata.
.See ya:)...aaa si,alegeti partea buna a vietii.Is the best,belive it;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu